Contextul istoric al lucrării
Cartea „Biserica Ortodoxă Română din Banatul Iugoslav în perioada interbelică (1918-1941)”, semnată de Aleksandra Đurić-Milovanović și Mircea Măran, reprezintă o contribuție de referință în istoriografia românească și sârbă. Lucrarea se concentrează asupra unui segment sensibil al istoriei românilor din afara granițelor actuale ale României, anume comunitățile românești din Banatul iugoslav în perioada dintre cele două războaie mondiale. Acest volum vine să remedieze golurile existente în cercetarea istorică asupra relațiilor etno-confesionale din această regiune, oferind o perspectivă echilibrată și bine documentată.
Structura lucrării
Cartea este structurată în mai multe capitole, fiecare abordând un aspect distinct al vieții religioase, culturale și politice a românilor din Banatul iugoslav:
- Viața confesională până în 1918 – Contextul istoric al comunităților românești sub administrația Imperiului Habsburgic și influența Mitropoliei Sârbe din Karlovci.
- Românii în anii interbelici – O analiză a contextului politic, social și economic, evidențiind efectele Tratatului de la Versailles asupra granițelor și organizării comunitare.
- Activitatea Bisericii Ortodoxe Române între 1918 și 1923 – Eforturile de reorganizare a parohiilor, construcția de biserici și reluarea tradițiilor religioase.
- Edificii ecleziastice – Descrierea detaliată a bisericilor construite în această perioadă, simboluri ale identității românești în spațiul iugoslav.
- Relația dintre biserică și școală – Rolul educației religioase în conservarea limbii și culturii românești.
- Pelerinaje și mișcări religioase – Impactul mișcării „Oastea Domnului” asupra coeziunii comunitare.
- Clerul în viața politică și culturală – Implicarea preoților în promovarea intereselor naționale românești și organizarea de evenimente culturale.
Contribuția Bisericii Ortodoxe la păstrarea identității
Un aspect central al cărții este rolul Bisericii Ortodoxe Române în conservarea identității etno-confesionale. Autorii demonstrează cum biserica a fost mai mult decât un loc de rugăciune: aceasta a fost un spațiu al educației, culturii și organizării politice. Prin crearea de parohii și protopopiate, construirea de școli confesionale și inițierea de pelerinaje, Biserica Ortodoxă a devenit un factor unificator pentru românii din Banatul iugoslav.
Provocările perioadei interbelice
Autorii evidențiază dificultățile întâmpinate de comunitățile românești, precum asimilarea culturală și presiunile politice. Conflictele legate de administrarea patrimoniului bisericesc în localitățile mixte și problemele de delimitare a autorității bisericești între Mitropolia Sârbă și Biserica Ortodoxă Română sunt analizate în detaliu.
Implicarea culturală a clerului
Un alt punct important al lucrării este explorarea implicării clerului ortodox român în viața culturală a comunității. De la sprijinirea asociațiilor culturale precum ASTRA, până la organizarea de coruri bisericești și promovarea literaturii religioase în limba română, preoții au fost lideri spirituali și culturali.
Concluzii și impact
Lucrarea concluzionează că Biserica Ortodoxă Română a jucat un rol esențial în menținerea identității românilor din Banatul iugoslav într-o perioadă marcată de schimbări politice și sociale majore. Prin prezentarea unor fapte istorice bine documentate și prin analiza detaliată a fenomenelor sociale și religioase, cartea se impune ca o sursă indispensabilă pentru cercetători, istorici și toți cei interesați de problematica minorităților românești din afara granițelor.
Această monografie oferă o perspectivă integratoare, explorând interacțiunea dintre religie, cultură și identitate națională în contextul unei Europe interbelice frământate.
Cartea poate fi preluata pe siteul Academiei Sârbe de Științe și Arte
