Primăvara, când natura își reînnoiește promisiunea de renaștere și când fiecare răsărit aduce cu sine speranța unui nou început, comunitatea românească din Serbia își îmbrățișează cu mândrie și bucurie una dintre cele mai dragi sărbători: Mărțișorul. Acesta nu este doar un simbol al primăverii, ci și o punte peste timp, legând prezentul de rădăcinile adânci ale tradițiilor și obiceiurilor străbune.
În spiritul primăverii ce își trimite primele sale vestitoare, sărbătoarea Mărțișorului răsare ca o tradiție îndrăgită, simbolizând reînnoirea și speranța. Pe data de 1 martie, se împletesc în daruri delicate, mici amulete în culorile pasiunii și purității, roșu și alb, ca o îmbrățișare a naturii ce se trezește la viață. Aceste talismane, adesea însoțite de motive specifice primăverii, precum florile sau figurinele îndrăgite, sunt create din materiale variate, de la lemn la ceramică, de la sticlă la metale prețioase, fiecare purtând în sine un gând bun. Aceste mărțișoare, mai mult decât simple ornamente, sunt un omagiu adus ciclului vieții, un dans între tradiție și contemporaneitate, crezându-se că ele aduc purtătorului lor noroc și fericire. Astfel, mărțișorul nu este doar un obiect, ci o poartă spre lumea simbolurilor și a speranței, care se deschide odată cu primele zile ale lunii mărțișor.
La Școala „1 mai” din Petrovasâla, festivalul obiceiurilor din străbuni și al mărțișorului din anul 2024 a înflorit într-o manifestare culturală vibrantă, aducând împreună elevi și cadre didactice. A fost o sărbătoare a identității, unității și creativității, unde copiii, adevărați ambasadori ai patrimoniului românesc, au strălucit pe scenă, prezentând cu mândrie și emoție obiceiurile noastre ancestrale.
Scena a fost martora unei desfășurări impresionante de talent și pasiune, unde fiecare moment a fost o mărturie a dragostei pentru tradițiile care ne definesc. Cadrele didactice merită aplauze speciale pentru devotamentul și eforturile lor de a pregăti tinerii participanți, asigurându-se că moștenirea culturală este nu doar păstrată, ci și înfloritoare.
Festivalul a adunat la un loc școli din diverse colțuri ale Serbiei și României, „1 Mai” din Petrovasâla, „Ljubica Jovanovic Radosavljevic” și „Vuk Karadzic” din Kladovo, „2 octombrie” din Nicolinț, „George Coșbuc” din Torac, „3 octombrie” din Sân Mihai, „dr. Aleksandar Sabovljev” din Ecica, „Martin Șuboni” din Jebel, România, „Olga Petrov Radisic” din Vârșeț, „Coriolan Doban” din Coștei, „Sf. Gehorghe” din Uzdin, printre altele, demonstrând o frumoasă unitate culturală. Deosebit de remarcabil a fost debutul elevilor din Vârșeț, care studiază limba română cu elemente ale culturii naționale, marcând un moment de mândrie și încurajare pentru întreaga comunitate.
În hala sportivă a Școlii „1 mai” din Petrovasâla, aerul vibra nu doar de emoția spectacolelor vii, ci și de creativitatea care a prins formă într-o expoziție deosebit de frumoasă. Elevii participanți au avut ocazia de a-și expune mărțișoarele meticulos create de mâinile lor talentate, transformând locul într-o adevărată galerie a imaginației și a măiestriei manuale. Aceste mici opere de artă, fiecare cu povestea sa, au colorat spațiul, oferind vizitatorilor o paletă variată de inspirație și tradiție.
Un punct culminant al expoziției a fost atelierul interactiv, o adevărată scenă a meșteșugului, unde cei interesați puteau să observe și să învețe arta confecționării mărțișorului. Aici, sub îndrumarea iscusită a artizanilor pricepuți, firele de lână roșie și albă se împleteau, se transformau, prindeau formă și semnificație. Acest atelier nu era doar un loc de demonstrație, ci și un spațiu de participare, unde fiecare vizitator putea deveni custode al unei tradiții ce se transmite din generație în generație. Atracția atelierului a fost un punct vibrant al festivalului, un loc unde mâinile se întâlneau, iar poveștile și zâmbetele se împleteau în jurul firului de mărțișor, simbolul peren al primăverii ce renaște.
În rândul oaspeților de onoare s-au numărat personalități diplomatice și reprezentanți ai Guvernului României, subliniind importanța evenimentului și recunoașterea eforturilor de a menține vie legătura culturală între românii de pretutindeni. Prezența lor a fost o dovadă a sprijinului continuu pentru comunitatea românească din Serbia și pentru valorile pe care le împărtășim.
Mărțișorul, în esența sa, este mai mult decât o sărbătoare; este un testament al continuității și al forței culturale care ne unește. Festivalul de la Petrovasâla este o strălucire a acestei moșteniri, un moment în care inimile se încălzesc la gândul reînnoirii și al speranței pe care le aduce fiecare primăvară. Este un timp pentru a celebra împreună, pentru a învăța unii de la alții și pentru a păstra vii tradițiile care ne fac cine suntem. În acest spirit, festivalul obiceiurilor din străbuni și al mărțișorului rămâne nu doar o sărbătoare a primăverii, ci și o punte între generații, asigurându-se că moștenirea noastră culturală va fi apreciată și transmisă mai departe, de la inimă la inimă, într-un lanț nesfârșit al tradiției și identității.
